Estetic, sistemul sintetic la suprafață
Caută profund, încearcă să-nțelegi și-nvață
Când frica de moarte trece, începi să trăiești
Atunci când mori de frică, începi să te gândești la credință
În ’89 s-a dat sentința,
Libertatea de exprimare prin curaj și dăruință!
Partidele sunt sectele ce acționează-n bandă
Săgețile în stradă, și uite așa vin banii grămadă..
Românu-i gata să riște tot că n-are ce să piardă
O dă de gard, de-i prins, incarcerat, exagerat de gardă
La camera de gardă în grabă, apar copii grămadă
Cu probleme-n spate, vene sparte sunt aduși pe targă
Vin din stradă, cu grija zilei de mâine
Realitatea e că viața nu-i cu happy end ca-n filme
Cu toate că bagă muncă, mulți n-au ce să ducă-n pungă
Plus că nimeni nu se-ajută, merg pe burtă, gata de luptă
După primele semne apare invidia și frustrarea
Și când cel mai slab cedează, apare disperarea
Dacă viața-i sedată, sunt mii și mii de gânduri
Și ajung să-și caute liniștea, între patru scânduri..
Nu ți-a rămas decât să stai geană, când tragi blana
Sătul de vorbe dulci, de-aia pui sare pe rană
Armă n-am, asta-i calm, mă simt unul dintre voi
Prezint realitatea în grame rulate-n foi.
E loc pentru toată lumea dar lumea n-are loc de tine..
Ești dat la o parte, îi vezi departe și pe cei de lângă tine
Prea mulți s-au obișnuit cu situația de față
Mulțumiți și ghidați de ideea de a rămâne în viață,
În ’89 credeau că au găsit și au folosit antidotul
Dar boala a recidivat că uite, nu s-a schimbat chiar totul!
Mediul infectat, a afectat generații, bagă la cap
Să intri-n jocul lor, e ca și cum ai juca fotbal pe un teren minat!
Mediocritatea e o trăsătură generală în întreaga țară
Vezi la cel mai înalt nivel, oameni fără școală.
Educație, zero interes că banii ies, doar vorbe le dau
Și-apare mirarea că profesorii se predau, după ce predau..
Nu există echilibru, legi peste noapte apar
Și așa îți bagă mâna legal în buzunar
Ține-ți felia, corectitudinea se confundă cu prostia!
Iar ca să mergem înainte, folosim doar inerția..
„Lasă că merge așa fiindcă e loc și de mai rău.. „
Dar aproapele tău poartă mască de călău..
S-a dat alternativa când se credea c-au întrecut măsura
Au deschis granițele ca să ne-nchidă gura.
Nu ți-a rămas decât să stai geană, când tragi blana
Sătul de vorbe dulci, de-aia pui sare pe rană
Armă n-am, asta-i calm, mă simt unul dintre voi
Prezint realitatea în grame rulate-n foi.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra problemelor societății românești, de la corupție și lipsa de educație, până la deziluzia post-revoluționară. Artistul descrie o realitate dură, dar își păstrează speranța și își exprimă dorința de a schimba lucrurile prin muzica sa.