Ca-n hip-hop, 2010, McHh din nou pe disc
Am revenit cu toate-n spate, aici mereu am să exist
Am să fiu mereu aici ca să scuip realitatea
Când ai vată-n urechi, muzica mea să-ți scoată vata
Dacă știi că e de rău, frațiore, nu mă mir
Lumea-i rea, rupem cu toții petalele din trandafir
Poate din faptul ăsta suntem conduși de cașcaval
Poate de-asta atâtea crime și copii lăsați orfani
Atâta sărăcie, mă uit în jur, vars lacrimi pe tricou
Îmi simt durerea și furia cum lovesc ca prin ecou
E de c***t, bă, când vezi oameni ce lucrează o grămadă
La sfârșit banca să le ia tot și să-i lase-n stradă
Ești luat de pradă într-o lume atât de materială
Să duci un trai nasol, să n-ai cu ce să mergi la școală
S-o arzi pe afară conștient că stomacul tău e gol
Să-ți scadă iarăși din salariu, în modul cel mai monoton
Să mor pe ei, mă jur, fac riduri, nici nu mă mir
La sfârșit sunt ce-am realizat, o cruce-nfiptă și-un cimitir.
Nu vrei să vezi? Nu vrei să auzi? Am să-ți zic eu cum stă treaba
Tata cu mama au tras o viață, dar au muncit degeaba
Guvernul te mănâncă, banca tot îți roade bani
La sfârșit să realizezi, uite așa ți-au plecat ani
De la tineri la bătrâni, plin de decesuri în spitale
Să-ți iei o sticlă-n cap că ăla n-are de mâncare
Să plătești o viață-ntreagă taxele financiare
Să te-nchini la bani, iar bani să te ducă-n închisoare.
Ăștia ne vând, vor dominație prin microcip
Am să-i c** în gât, că nu-mi dau sufletul pentru nimic
Ce-au făcut ei pentru noi? Au lăsat oameni pe străzi
Cerșetori și boschetari cerșind pentru monezi
Au distrus familii, au lăsat gloanțe-n zid
Bucuria ți-e pe targă odată ce te-au lovit
Copii drogați, pe de-o parte sunt atâtea prostituate
Guvernul ăsta ce-ți împarte palme și să dai din rate
Dau cu vorbe, singur nu pot da cu fapte
N-am să plec capul în fața lor nici pe patul de moarte
Sunt niște porci, uită-te-n jur, cât de tare doare
Oameni fără gaz, fără curent, pensii de 2 milioane
Îmi plânge sufletul când mă gândesc cine-s acum
Merg încontinuu pe același vis, dar nu am asfalt pe drum
Rătăcit între hiene și rafale de râs
Am să trec peste ei, mereu să ies cu capul sus
Am să dau cu pumnul strâns, am să-mi pun bandaj pe rană
Doar să nu mai vând copii ce plâng că nu au o bomboană.
Da, da, uite așa stă treaba
E România, e Sfântu Gheorghe, e McHh, 2010
Sensul versurilor
Piesa descrie realitatea dură a sărăciei din România, evidențiind abuzurile sistemului asupra oamenilor simpli. Artistul își exprimă frustrarea și determinarea de a lupta împotriva nedreptăților, oferind o perspectivă critică asupra societății.