Mc Tetu Mare Indiferență (2010).
2010 Siko Music România
Piesa se numește
Am avut un tată.
Am avut și eu un tată, nu l-am cunoscut prea bine
Acuma sunt foarte trist că a plecat de lângă mine
Aveam doar șase ani și s-a dus (sus, sus)
Iar acum când mă gândesc izbucnesc în plâns
Mergea peste tot cu el, oriunde era el eram și eu
Nu vrea să trăiesc ca într-un ghetou
Dar acum degeaba, nu mai e, că nu mai e cu mine
Și știu că se roagă ca să-mi fie bine
Știu că mă veghează și îi mulțumesc
Chiar dacă nu arăt, eu sufăr imens
Îl iubesc încă cu tot că nu e lângă mine
Știu că atunci când voi fi sus o să fie foarte bine
Când mă întrebau la școală ca cine vreau să fiu
Eu i-am zis că tatăl meu, sincer și cinstit
Că nu i s-a îndeplinit visul cum vrea el
El vrea să ajung doctor, iar fratele boxer
N-a putut să vină nici să mă vadă
Cu ghiozdan pe spate, la costum și la cravată
Dar știu că a fost acolo și că a zâmbit
Știu că micul lui copil l-a făcut fericit
Fericit, fericit, întotdeauna fericit, chiar fericit.
„Această piesă este dedicată in memoriam tatălui meu
Care s-a dus mult mai devreme dintre noi”.
Siko:.
Tatăl Nostru Cel Ceresc
Tu ești singurul pe care pot să-l mai iubesc
Am încercat să nu păcătuiesc
Și să mă înveți cum să mă feresc
De cei ce de rău chiar mă vorbesc (A!)
De fiecare dată nu mai vreau să-mi amintesc
Ce lume! (Știu)
Cu dezinteres trebuie să trăiesc
Ar trebui să-mi amintesc
Că sunt pe acest pământ și îndrăznesc.
Refren 2X.
Să și iubesc, dar să și trăiesc
Asta m-a învățat să fac Tatăl Meu Ceresc
Pentru asta vreau în primul rând
Să-i mulțumesc, Să-i mulțumesc.
Hai să vedem dacă ești pregătit
Să-ți vorbesc puțin din ce am trăit
Despre faptele la care tu nu te-ai gândit
Și uite cu ce ură o dau acum beat
Să fiu:
Pornit, gândit, nedorit, dezamăgit, huluit
Vorbit, jicnit, lovit, nefericit,
Plictisit, scârbit, mâhnit, întâlnit
În acest mediu otrăvit
Nu-ți vine să crezi până ce nu vezi (Nu! nu!)
Și nimeni n-o să-ți zică unde să te adăposteşti
Când pe mamă, tată și tu îi iubești
Dar gândește bine ca și tu o să-i pierzi! (Păi!)
Nici eu nu am avut o dragoste părintească
Care cu adevărat să mă iubească
Nicidecum nu a vrut să mă recunoască
Și zidurile inimii încerca să clădească
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus tatălui pierdut timpuriu, exprimând durerea și dorul artistului. În ciuda absenței fizice, tatăl rămâne o figură importantă și un model de urmat, iar credința oferă consolare.