Pun pe foaie o simplă poveste
despre doi îngeri ce au descoperit
că între ei există dragoste
într-o zi de vară,
veșnicul anotimp al iubirii
când îți dorești ca toată ura să dispară
să poți iubi cu sufletul, nu cu mintea
ea se plimbă în parc cu prietenele
el de asemenea cu tovarășii
și-au încrucișat privirile
uitând amândoi amintirile
s-au privit de la picioare până la cercelul din ureche
ea purta o pălărie mai veche
el doar un simplu sentiment
care îi spunea să o cunoască, curaj
doar ei doi, închiși în peisaj
ea era tristă, dezamăgită de băiatul pe care îl iubise
el căuta dragostea, și nu credea în vise
s-au plăcut, s-au cunoscut
asta nu a fost de mult
ca un izvor din el dragostea ieșea
iar spre ea, ca un ocean, se vărsa
Este o poveste simplă și frumoasă
de fapt, ei doi stau în aceeași casă
împart aceeași masă
2 copii, o fată și un băiat
brunetă cu ochi verzi,
mori când îi vezi
băiatul, ca tacsu, frumos foc,
mori pe loc
trăiesc fericiți, nestingheriți de viața care o duc
pentru că băiatul a știut ce să facă la început
Sensul versurilor
O poveste despre doi tineri care se întâlnesc într-o zi de vară și se îndrăgostesc. Ei construiesc o familie și trăiesc fericiți, demonstrând că dragostea adevărată există și poate învinge orice obstacol.