Treceau atâtea nopți în care
Simțea că nu o mai iubea
Creștea în ea încet durerea
Și lumea ei se prăbușea
Chipul care altădată de frumusețe strălucea
Era îndurerat și parcă de soarele cald se ferea..
Prăpăduise tot ce avea
Dar oare acum cu ce rămânea?
Nici când nu a crezut, la început
Că va iubi atât de mult…
Refren:
Și va plânge neîncetat
Dorindu-și să fi uitat
Legănându-i durerea o stea
O mângâie cu raza sa..
Pierduse tot dar mai spera
Ca cel ce-n urmă o lăsa
Ar vrea acum din nou să lupte
Să câștige dragostea
Și cerul plânge neîncetat
Privind cum ei doi se despart
Și stelele ce cad ar vrea
Să reînvie dragostea..
Prăpăduise tot ce avea
Dar oare acum cu ce rămânea?
Nici când nu a crezut, la început
Că va iubi atât de mult…
Refren:
Și va plânge neîncetat
Dorindu-și să fi uitat
Legănându-i durerea o stea
O mângâie cu raza sa..
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri și sentimentul de pierdere. Persoana suferă enorm, dar păstrează o licărire de speranță că dragostea pierdută se va reîntoarce.