Cum să nu fiu incisiv pe negative?
Mulți copii ca să adoarmă au nevoie de sedative.
Nu-s versuri sensitive, mesajul-i senzitiv,
Nu-s om negativist nici ce spun nu-i negativ.
E pură realitate. Uneori pare ficțiune.
Părinți plecați pe afară, în țară lipsă de afecțiune.
Haos, frică-n populație, 0 comuniune,
În parlament e circ pe bune! Ne tratează cu micțiune.
Secundar în partid, primar de comună,
Sufleur de prima clasă sau hoț de prima mână?
Se vrea o primadonă solistă prin senat.
Nimeni nu cântă cum vrea el. Sărman părtaș la furat!.
Politicienii vor doar lei, omonim cu mamiferul.
E trist s-auzi copii strigând din suflet, , Mami, Ferul! ”
Nu-i vorba de existență, e trista subzistență!
Cursă de maraton, cazi jos fără rezistență.
Nu de tablou electric, amperaj irelevant,
Matinali înfometați ce au nevoie doar de un ban.
Nu vorbesc de cerșit, sunt lipsuri de zi cu zi.
Pentru ei punga de chipsuri e din filme Science Fi. (SF).
Unde-s promisiunile? Când votează funcționarii
Legile-s nefuncționale. Rezultate în Ferrari.
Nu-i de ajuns leafa? Creșterea-i cât un salariu.
Ăștia sunt pești de oceane nicidecum de prin acvariu.
Faceți echitație când nimic nu-i echitabil.
Echilibrul e la voi…fugiți de inevitabil.
Fără echivoc, votați tot ce-i favorabil,
Viața decontată când nimic nu e notabil.
Astea-s note de subsol când vă batem în tavane.
Noi la cină cu pate, voi pe masă cu rapane.
Ne mulțumim și cu paneuri, interpretabili și prăjiți.
Voi răpitori, dar nu de baltă. Cine sunt nenorociți?.
Voi îndopați cu vicii copiii cu bunicii.
Fumători prin parlament, whiskey pe masă, nu covrigii.
Poate un pic de Gigi, puritate garantată.
Alții prin pușcării, la voi marfa-i asigurată!.
Cum vă simțiți în zone rezidențiale?
Șofer la poartă… Multe lipsuri prin spitale.
Mușamalizați incendii, țapul ispășitor.
Dar focul cine-l stinge din sânul familiilor?.
Câțiva ani la pușcărie, să uităm lacrimogenele?
Lacrimi mor, gemete, bătaie cu p******.
Ordinu-i de sus, bătută comunitatea,
Călcată în picioare. Ripostează demnitatea!.
Ați crezut că luați cu forța drepturi fundamentale!
Vă lipsește deplinătatea facultăților mintale!
Toată țara-n stradă! Doar o voce, strigă-n cor:
La pușcărie, toți, criminali instigatori!
Sensul versurilor
Piesa este un strigăt de revoltă împotriva corupției și a inechităților sociale din România. Versurile descriu realitatea dură a sărăciei, a abuzurilor politice și a lipsei de perspective, culminând cu un apel la justiție și la pedepsirea celor vinovați.