Moraru – Iubire Vie, Putred Mucigai

I:
Iubire vie, putred mucigai,
Mlăștinos amor, răcoros evantai.
Începi cu stângul, unghiul nu-i drept,
Inert nătângul, absurd înțelept.
Drumu-i comun? Imună catetă
Te doare ceva? Îndură, acceptă!
Strâmbă figura, geometric miraj,
Ipotenuza e muza, unghi drept în picaj.
Angrenat în joc, calci peste orgolii,
Relația-i de mătase cu găuri de molii.
Ce joc pueril, demn de curtea școlii.
Absenți amorezi, prezenți sunt demonii.
Trecutu-i prezent, clipă de clipă,
Zbor coerent, parcă fără aripă,
Frântă relație, zigzaguri intersectate,
Tumultuos peisaj, gânduri aglomerate.

Refren:
Suntem bine acuma, trecut-a și furtuna,
Viața e frumoasă, acum și întotdeauna,
Să râdem la soare, chiar și cu dinți!
Fii sinceră cu mine chiar și-atunci când mă minți!.

II:
Ce-i și cu iubirea? Juri o eternitate.
Vrei copii și familie, trec vreo câțiva ani jumate.
Îți cauți jumătatea, îi pui totul pe tavă,
Încerci să metamorfozezi, ești privit tot o larvă.
De unde bucurie? Vie acupunctură.
Înțepat din orice, o iei pe arătură,
Te afunzi în gânduri și frânturi din trecut.
Atât pot să-ți ofer, ți-am dat tot ce am avut.
Și ce n-am avut, făcut-am rost. Coate julite,
Am lângă mine un SRI, priviri ascuțite,
Urechi ciulite, timpan antrenat,
Cuvinte reci, voce caldă.
Ce contrast deprimant!.
Aceeași piesă, alt regizor după cortină,
În rol secundar și sala mi-e plină.
Scena-i sufletul, cugetu-mi strigă să mă scutur,
Să am rolul principal și de viață să mă bucur!.

Refren:
Suntem bine acuma, trecut-a și furtuna,
Viața e frumoasă, acum și întotdeauna,
Să râdem la soare, chiar și cu dinți!
Fii sinceră cu mine chiar și-atunci când mă minți!