I:
Uneori, în jur, e doar ură, pură.
Dar iubirea? E nespus de multă și abundă.
Noi, oamenii, prin iubire am fost creați
Și procreați, niciodată abandonați.
Unul singur a creat lumea și pământul,
Apoi familia…și legământul.
Ea începe cu doi, cu noi, cu voi,
Cu toții sub aceeași lună, lași sau eroi.
Răsărit de soare, dar și crepuscul,
Întunericul, dar și opusul
Bucuria, plânsul,
Nașterea, dar și apusul.
Am primit viața să ne bucurăm de ea.
Nu știm când plecăm, nu trăim eternitatea.
Poate fi doar o clipire de la vis la realitate
Sau, simplu, o eternitate.
Refren x2
Învățăm, prețuim,
Să strângem la piept ce iubim!
Să privim în perspectivă! Viitorul e prezent
În tot ce facem, evident.
II:
Ai văzut multe. Îți apasă pleoapele.
Dar ține minte: gura lumii nu o spală apele.
De e curgătoare sau baltă mlăștinoasă,
Există prădători dar și pradă gustoasă.
Ai auzit multe, chit că nu ciulești urechile.
Știi vrute și nevrute. Sunt grele cuvintele.
Vrei să uiți de unele? În continuare te apasă,
Te abați de la banc, nu pici în plasă.
Știi mai multe, trecut-au ani cu lunile.
Ce trăiești în viață contează, nu sumele.
Vor apărea și ele, în progres sunt inerente.
Să nu te supere lipsa lor actualmente!
Am trăit multe, pe toate le depășesc.
Piedici-sute, nu-mi pasă! Fac ce iubesc!
Munca e răsplătită înzecit într-un final.
Sunt liniștit ca răsăritul pe litoral!
Refren x2
Învățăm, prețuim,
Să strângem la piept ce iubim!
Să privim în perspectivă! Viitorul e prezent
În tot ce facem, evident.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre importanța iubirii și a perseverenței în viață, în ciuda obstacolelor. Ne îndeamnă să prețuim momentele și să ne bucurăm de viață, învățând din experiențe și privind cu optimism spre viitor.