Morbid:
Încă mai crezi că nu ești singur, și te-ncrezi în colectiv
Și importanța vieții tale nu-i privită relativ?
Dă-mi voie să te dau cu capu’ de adevărul abraziv
Și-ai să constați c-aproapele e un factor negativ
Uite-aici un vers util, ceva ce trebuie să știi:
Lumea te place așa cum ești, când ești cum vor ei să fii
Sunt destui ce te vor, c-un cuțit înfipt în gât
Dacă urăști, vei fi urât, dacă iubești, vei fi urât
Mai nou, lăcomia-i camuflată-n bunătate
Ajuți o babă pe moarte, să pui mâna pe palate
Cum e, frate, când cel pe care-l urăști
Are trăsături jegoase, în care te regăsești?
Te plângi c-ai prieteni falși? La rândul tău, și tu ești unul
Zi: de câte ori ai dat, pentru altu’, cu pumnul?
Ai tovarășii în spate, gata să te înjunghie
Nu doar la figurat, tre’ să-nțelegi că ești pe muchie.
Refren X2 (Morbid) :
Cum să te încrezi în prieteni, când și-o mamă a*******ă?
Cum să crezi că contezi, când banii primează?
Cum să-ți spui problemele, celor pe care nu-i vizează?
Și cum să-ți pese, într-o lume-n care nimănui nu-i pasă?.
Wilanu:
E vorba de trădare
Când frăția dispare
Nu vezi că, la sfârșit, rămâne o întrebare:
De ce rămâi singur, bă?
Și ești sigur că
Ai o singură rezolvare
La tot ce te doare:
Să arunci vina la întâmplare
Nu îți place să recunoști, dar din cauza ta, frățioare
Prietenii îți par acum niște fiare noi
Degeaba îi duci la fiare vechi, când nu au gheare moi
Au gheare tari, ce te înșfacă, vor să-ți facă rău
Dacă nu mă crezi, uite și la anturajul tău
Stând strâmb, judecă drept… sau poate invers
Cine te ajută, fără niciun interes?
Dacă deschideai ochii, realizai
Că prietenii erau prieteni, când aveai parai
Și pariu că nu știai, ce intenții ascund de tine
Te gândeai că o duci, până la capăt, bine.
Refren X2
Sensul versurilor
Piesa explorează deziluzia față de relațiile interumane și societate. Vorbește despre trădare, ipocrizie și singurătatea resimțită într-o lume guvernată de interese materiale.