Am fost trezit din somn, veneau zgomote de sub pat
Cineva sau ceva urla de-acolo ca un turbat
Mi-am făcut curaj, m-am aplecat și ce-am văzut
Mi-a înghețat sângele-n vene, când m-a văzut a tăcut.
De sub patul meu, întins pe podeaua cea rece
Mă privea cu ochi însângerați, ce dracu’ se petrece?
Era un monstru. Văd eu oare bine?
Căci m-am uitat sub pat speriat și m-am văzut pe mine?!.
Privea în ochii mei, rânjind înfiorător
Nu scotea niciun vorbă, ținea-n mână un topor.
Amintiri ce nu-mi aparțineau m-au năvălit
Despre-acel topor și în câte capete l-am înfipt.
După un timp, monstru’ a-nceput a vorbi
„De ce pari așa confuz? Arăți ca de parcă nu știi
Că nu-i nimeni sub patul tău, privești într-o oglindă
În clipa asta ai vrea ochii să te mintă?”.
S-a târât de sub pat, mi-a zis să îl urmez
Mă temeam să-l refuz, m-a dus pe-am mai mers
Dar destinația era diferită,
Vedeam o groapă comună de ceață acoperită.
M-a lovit o duhoare de putreziciune
„Inspiră, prietene, ultimul parfum din lume”
Când ceața s-a dus am deslușit cu claritate
Zeci de hoituri mutilate, laolaltă aruncate.
Monstrul de lângă mine îmi vorbea apăsat
Cu glasul meu, rostea vorbe de speriat
„Fă cunoștință cu victimele tale!
Roze te-nțepau cu ghimpii și tu le-ai smuls petale”.
Cum e posibil? Asta nu sunt eu!
Cine-a scris pe pielea hoiturilor numele meu?
„Chiar tu ai făcut-o, nu-ți poți aminti?
Când îi măcelăreai și nu te opreai din a zâmbi”.
În acea clipă, monstrul ce îmi semăna
Dintr-o baltă plină de sânge a început a bea
Dar în acel moment, ceva straniu-am realizat,
Gustul metalic de sânge era-n gura mea, defapt.
Am deschis ochii, nici urmă de vreun monstru
Pân-acum vorbisem singur, agitându-mă ca prostu’
Mi-am amintit cine sunt și ce-am făcut
Și regretam că nu regret și că simțeam că vreau mai mult.
Auzeam prunci strigând după mamele lor
Părinți sfâșiați de absența copiilor
Dar nimic nu m-atingea, continuam să fac ce-i rău
Iar acum mi-am găsit refugiul.. sub patul tău.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema vinovăției și a monstruozității interioare. Protagonistul se confruntă cu propriile crime și realizează că monstrul de sub pat este, de fapt, o reflectare a propriei sale naturi malefice.