Strofa I:
Poate că-s paranoic, sau poate-am înnebunit
Și ca să mă iei în seamă, ar trebui să fii tâmpit
Sau poate c-am dreptate, și n-aberez cu nimic
Și societatea, într-adevăr, e trasă încet în vid
Tre’ să taci, s-apuci să înghiți tot ce-ți pun ăștia-n farfurie
Și o faci, chiar dacă-i căcat, că nu vrei la pușcărie
Mie mi-e scârbă de viitorul ce se arată-n față
Și de standardele impuse de cum să duci o viață
Poponarii obțin dreptul de-a se fute-n cur legal
În timp ce s-ai ceva împotrivă e considerat imoral
Mergem pe principiul că Vestul știe mai bine
Băgându-ne p***, conștienți, în tot ce avem ca națiune
Ca sperietoare de ciori, sincer, e perfect normal
De ce ai munci, când îți bagă fraierii ajutor social?
Uite-un proverb modificat, să fie util, reține:
Ce nu te omoară, nu își face treaba bine.
Refren X2:
Când deja se-ngroașă gluma (Gloanțele-s soluția!)
Când guvernu-și bate p***a (Gloanțele-s soluția!)
Când libertatea dispare (Gloanțele-s soluția!)
Să fii civil simți că doare (Gloanțele-s soluția!).
Strofa II:
Ai crede c-am înnebunit? Nu, ei zic c-am evoluat
Și că tot ce zic în piesa asta e exagerat
N-ai cum să vezi tot haosul din jur, stând în vârf de pat
D-aia negi în continuare, că pe creier ești spălat
Viitorul e în ceață, frate, gândește-te că
Într-o zi, perioada asta va fi interbelică
Voința-i sugrumată de lipsuri și frică
Dreptatea e ucisă, cu o sete sălbatică
Leprele societății stau la zdup, cu p***a-n sus
Asta dacă șpaga dată, tată, nu a fost de-ajuns
Omul de rând plătește taxe, să le umple lor stomacul
Drept răsplată, gându’ este tâlhărit, și-ți crapă capul
Nu gândi prea mult, că-i sperii pe demnitari
Dar la noi, nu e cazul, e o țară de cocalari
Atunci când foamea de bani devine un sindrom acut
20 de ani pentru o crimă, nu mai pare atât de mult.
Refren X2.
Strofa III:
A dispărut pedeapsa capitală, când ați realizat
Că pentru corupție, poți fi ghilotinat
Cum să rămân neutru, pe vreme de război
Când văd că milioane mor, când nu s-au înțeles doi?
Voi sunteți cei care nu vă puneți o întrebare
Despre starea populației, ce se află-n degradare
Oare nu moare cel ce n-are nici căldură în spitale?
Sau nu-l doare pe cel care n-are bani, nici de mâncare?
În aste vremuri negre, mulți se prefac daltoniști
Nu căuta siguranța, că suntem lupi
Ești luat în colți, pus la colț, ți se ia colțul de Rai
Dacă îndrăznești să ceri ce, oricum, ar trebui să ai
Caut clipa în care n-o să mă mai regăsesc
În aceste vorbe sumbre, ce m-auzi că le rostesc
Și sângele să curgă… Ăsta e mesajul meu
A funcționat întotdeauna, când a dat omul de greu.
Refren X2
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea față de corupția și inegalitățile din societate. Artistul vede violența ca pe o soluție extremă la problemele sistemice, reflectând un sentiment de disperare și revoltă.