Deseori m-am întrebat
Dacă a existat vreodată o familie perfectă
Mereu am tânjit după întregire
Și am căutat stabilitate.
O floare m-a învățat cum să mă rog
Dar pe măsură ce am crescut acea floare s-a schimbat
A început să fie slăbită de vânt
Împrăștiată ca petalele aurii.
Și mie dor de tine păpădie
Chiar te și iubesc
Și mi-aș dori să fie o cale
Ca eu să te pot crede
Dar mă doare de fiecare dată
Când încerc să te ating.
Și mie dor de tine păpădie
Chiar te și iubesc.
M-am îndreptat spre un patriarh
Atât de tânără previzibil
M-am resemnat să-mi petrec viața
Într-o confuză suferință.
Un băiat și o fată m-au ocrotit
Eram legați prin deznădejde
Am stat atât de mult dar în final
Am fugit să-mi păstrez integritatea.
Și mi-e dor de voi
Și sper că realizați că
Va voi iubi mereu
Și deși vă zbateți
Vă veți reveni
(Vom reuși poate)
Și mi-e dor de voi.
Atât de mulți i-am considerat
Apropiați de mine
Dar ei m-au vândut pentru o monedă
Deși cuțitul era spre mine.
Ei și-au întors ochii și
S-au dus să se culce.
Și am pierdut mult din viață
Dar voi recupera
Deși știu că vă place
Să mă vedeți suferind
Așa că îmi doresc să ne iertăm reciproc
Căci îmi lipsești Valentin/a
Și chiar te-am iubit.
Chiar te-am iubit
(Cred că te-am iubit)
Am încercat atât de tare
Dar m-ai alungat
Pentru a-mi păstra integritatea.
Și am găsit puterea de a pleca
De a zbura
Sensul versurilor
Piesa explorează teme precum pierderea, dorul, iertarea și căutarea integrității personale în contextul relațiilor familiale și interpersonale dificile. Vorbește despre durerea trădării și despre necesitatea de a se elibera pentru a-și păstra identitatea.