Mama numai o fată ai
La străini să nu o dai.
Că străinii-s oameni răi
Și nu pot trăi cu ei.
Da și nu pot trăi cu ei.
Am avut drăguț pe plac
Dar tu, mamă, nu m-ai dat.
Și-a venit unul din lume
Și m-ai dat din două glume.
Da și m-ai dat din două glume.
La vreo două luni de zile
Vine mama pe la mine
Și mă întreabă de la poartă
Cum îi fata măritată?
Dacă-i bine măritată?
De frică și de rușine
Spun mamii că-i tare bine
Dacă spui că-i așa bine
Unde-i carnea de pe tine?
Da unde-i carnea de pe tine?
Carnea, tinerețele
Le-or mâncat dușmancele
Dușmancele satului
Mândrele bărbatului
Da mândrele bărbatului.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei fete măritate împotriva voinței ei, care se simte nefericită și își ascunde suferința de mama ei. Versurile subliniază pierderea tinereții și a vitalității din cauza unei căsătorii nefericite.