Câte fete la strânsură
Toate-s slobode la gură,
Numai eu, de rușinoasă
Supărată vin acasă,
Că de râd, tot mă-nroșesc,
De grăiesc, mă fâstâcesc
Și nu știu ce să mă fac,
Să mă duc să-mi aflu leac.
Mulți feciori în urma mea,
Să mă joace tare-ar vrea,
Dar eu nu mă las jucată,
Numai de cel de la poartă
Că are cămeșa scurtă
Și-i cu armata făcută,
Mă-ntreabă de-s cu drăguț
Că de nu, el mi-i puiuț.
Badea-al meu îi om cu bani
Și cu flori pe la ițari,
La cămeșă năsturei,
Mie-mi cumpără cercei,
Să-i fiu dragă cu cercei
Și să am și banii mei,
Să-i fiu dragă cu cercei,
Fac ce vreau cu banii mei,
S-am un zvâc să intru-n joc
Badea-mi cumpără cojoc,
Mi-a cumpăra și catrință
Numai ca să-i fiu drăguță.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o fată timidă la o strânsură, curtată de mai mulți băieți, dar atrasă de un băiat anume. Ea este copleșită de atenție, dar este atrasă de un băiat care îi oferă cadouri și o asigură de afecțiunea lui.