Hai la joc, la joc, la joc,
De trei zile nu fac foc,
Turtă-n vatră nu mai coc,
Nu mai țes și nu mai torc.
Strigătură:
Și-l las naibii de lucru
Până ce i-a cânta cucul.
Eu îs bună gospodină,
Toată ziua n-am hodină
Și-s tot un du-te, vină,
Pentru un sac de făină.
Strigătură:
Chiar dacă mănânc urzici
Tot mă țin cu buze dulci,
Și mă țin cu binele
Parcă primăriț-aș fi!.
Eu îs una, fac cât două,
Ce-am pe suflet vă spun vouă,
Îs și bună, îs și rea,
Știți voi cum îi firea mea.
Câte femei văd pe-aici
Toate-s cu obiele-n dungi,
Num-a’ mele-s de-o culoare
Că le-am pus pe zolitoare.
Strigătură:
Așa albe le-am făcut,
Nu-s de dat cu împrumut,
Și-s iubită de bărbat
Și-am o gură cât un sat.
Sensul versurilor
Cântecul descrie viața unei femei la țară, care, deși are multe treburi, găsește timp și pentru distracție. Ea se mândrește cu abilitățile ei gospodărești și cu faptul că este iubită.