Și-am să beau să mă îmbăt
Și numai sticla s-o văd
C-am o mare supărare
Și inima iar mă doare.
Și-am să beau de supărare
Cât a fi noaptea de mare,
Că nu mă uit la parale,
Scot tot de prin buzunare.
Eu tot beau și mă cinstesc
Că nu vreau să socotesc
Câți îs anii, unde-s banii
Și pe unde stau dușmanii.
M-o văzut lumea o dată
Și-o crezut că eu îs beată
Și de-atuncea toți se miră
De unde-am bani de cheltuială,
Eu îmi cumpăr tot ce vreau
Și câte-un pahar mai beau
Num-așa de sărbători
Și când îmi vin pețitori.
Sensul versurilor
Piesa descrie o persoană care bea pentru a uita de supărări. Ea cheltuie bani fără să se uite la ei, aparent fără griji, dar motivată de tristețe.