Frunză verde murele,
Măi bădiță, dorule,
Ai trecut un deal și-o vale
Și-ai venit la hora mare,
De când te-ai prins la jucat
Ochii tăi la mine-o stat,
Maghiran înflorit mândru,
Știu, bade, unde ți-i gândul,
Ochii tăi se uită-n sus
Și iubesc pe sub ascuns,
Ochii tăi se uită-n jos
Și iubesc tot ce-i frumos.
Cu cât joc și ies în lume
Cu-atâta trăiesc mai bine,
Cu cât joc și stau la masă
Îmi fac viața mai frumoasă,
Ușurică-s ușurea
Numai de m-aș ține-așa
Și mai zi, bade, una
Că nu trăiesc cât lumea,
Cât trăiesc mă-nvelesc
Și pe cin’ mi-i drag iubesc,
Că mama când m-o făcut
Tot o râs și-o petrecut
Și mi-o zis cât oi trăi
Lumea s-o pot veseli.
Sensul versurilor
Piesa exprimă bucuria de a trăi și de a iubi, celebrând dansul și petrecerea ca modalități de a îmbogăți viața. Versurile sugerează o atracție subtilă și o dorință de a trăi intens fiecare moment.