Mă uit seara peste gard
Și zăresc un om bogat,
El vrea tare să se-nsoare
Cu o fată ca o floare.
Strigătură:
El vrea tare să mă ieie,
Toat-averea să mi-o deie.
– Mândruță cu ochi cuminți,
Tu mă faci să-mi ies din minți,
Să vând trei rânduri de boi
Pe-o pereche de cercei.
Strigătură:
Și-un inel cu pietricele,
Și un șirag de mărgele.
– Cere, bade, tot ce-oi vrea,
Dar nu-mi cere inima,
Că n-am scos-o de vânzare
Pe averea dumitale.
Strigătură:
Că acel ce-mi place mie
Nu-l dau nici pe-o-mpărăție.
Cine mi-i drag și m-așteaptă
Nici nu umblă, nici nu cată,
Nu vinde nici o avere,
Are buzele de miere.
Strigătură:
Mă dezmiardă-mi zice „Pui”
Și mă vrea aleasa lui
Și-am să fiu cea mai bogată,
Toată noaptea sărutată,
Niciodată supărată.
Sensul versurilor
O fată este curtată de un bărbat bogat, dar ea preferă dragostea sinceră a unui băiat sărac. Ea refuză propunerea materialistă, alegând afecțiunea și conexiunea emoțională.