Crenguță de pădureț,
Tare mi-o plăcut să-nvăț
De la cei din Iaslovăț
Că-s frumoși și iubăreți,
Cântecul și jocul lor
Mi-a fi drag pân-am să mor,
Unde-i jocul de bărbați
Parcă-i pădure de brazi.
Strigătură:
Dacă-i văd jucând pe-aici
Joc și eu cât numeri cinci:
Unu, doi, trei, patru, cinci!.
Când îi zi de sărbătoare
Gospodarii ies în cale,
Poartă mândră, primitoare
Ți-o deschide fiecare,
C-așa-i datina străbuni
Să petrecem împreună,
Și la treabă, și la joc
Nu stăm nici o țâră-n loc.
Strigătură:
Dacă nu vreți să-i credeți
Vă poftim ca să-i vedeți.
Așa-s cei din Iaslovăț,
Nu-s ca alții-n alte părți,
Mândrii-s de ce au și știu,
Ca și ei aș vrea să fiu,
Să petrec și eu cu toți,
Obiceiul să-l învăț,
Să joc cu flăcăi și fete
Hora lor fără pereche.
Strigătură:
Am să joc și eu cu ei
Că sunt pământenii mei,
De la ei am învățat
Să vă cânt așa cu drag.
Sensul versurilor
Piesa celebrează comunitatea din Iaslovăț, evidențiind ospitalitatea, mândria de tradiții și bucuria de a petrece împreună. Naratorul își exprimă dorința de a se integra și de a învăța obiceiurile locului.