Intru-n joc să joc și eu,
Dar mă strânge badea-al meu
Și mă ține de mijloc
Numai cu dânsul să joc,
Că n-ar vrea ca să pățească
Și-alt flăcău să mă-ndrăgească,
Parc-ar vrea să mă ascundă,
Până când om face nuntă.
Strigătură:
Nimeni să nu mă zărească
Până când i-oi fi mireasă.
Mândră-s tare și mă țin
Că bădița-i fecior bun,
Îi frumos cu păr de spic,
Nici prea-nalt și nici prea mic,
Se strâng fetele grămadă
Și tare-l mai bagă-n seamă,
Dar și eu oi sta pe-aproape,
Că mă tem să nu-l deoache.
Strigătură:
Și n-oi ști a-l descânta
Și-oi începe a cânta.
Badea-i fruntea jocului
Și mă strânge-a focului,
Dar și eu în sân l-aș pune,
Nu l-aș arăta la lume,
L-aș scoate numai de fală,
Pe urmă l-aș strânge iară,
Lângă inimă să steie,
Nimenea să nu mi-l ieie.
Strigătură:
El vrea nunta să grăbească,
Eu îl las să perpelească
Și-ntr-una îl amăgesc,
N-am de ce să mă grăbesc
Ca să mă mărit degrabă
Și să-mi pun în cap năframă.
Sensul versurilor
O fată este curtată de un băiat și se joacă cu el, amânând nunta. Ea este mândră de el, dar nu se grăbește să se mărite, preferând să-l amăgească.