Sună, sună, podeluță,
C-amu’ joc cu-al meu bădiță,
Mi se pare că nu-mi place,
Dar aș vrea să mă mai joace.
Strigătură:
Sună și nu te crăpa,
Chiar de bat ca și doba.
Scripcăraș cu strună veche,
Bine zici de n-ai pereche,
Scripcăraș cu strune bune,
De le-ai rupe ți le-oi pune.
Strigătură:
Scripcăraș cu strună dulce,
Când le zici nu m-aș mai duce,
Stau aici că-mi place viața
Și vreau ca să-i gust dulceața.
Joacă badea tot cu mine
Și nu doarme noaptea bine,
El din somn se tot trezește
Și la mine se gândește.
Strigătură:
Dar și mie nopți de-a rândul
Tot la badea-mi zboară gândul,
De bădița mult îmi place
Și aș vrea să mă mai joace.
Sensul versurilor
O fată se joacă cu bădița ei și își exprimă atracția față de el. Versurile descriu o atmosferă de joc și flirt, tipică muzicii populare românești de petrecere.