Eu de când la horă ies
Îmi dau băiețanii ghes,
Nici nu joc așa de bine
Și mă-mbie toți pe mine,
Nu-i o toamnă de când joc,
Nu stau olecuță-n loc,
De la horă pân’ la poartă
Toți ar vrea să mă petreacă,
Merg pe urma mea buluc,
Dar cum vin așa se duc.
Și pe uliță când trec
Tot flăcăii mă petrec,
De lucrez cu ei la fân
Tot pe lângă mine vin,
De mai cos pe prispa mea
Stă mămuca c-o nuia,
Nu știu, zău, ce să mai fac
De flăcăi cum să mai scap,
Of, mamă, mă necăjesc,
Trebe-o cale să găsesc.
Badea care mi-i pe plac
Îi flăcău din celălalt sat,
Vine numai pe-nserat
După dulce sărutat
Și diseară vine iară
La mămuca să mă ceară
Și-oi ieși cu el în lume
Să ne vadă orișicine,
Iară ceilalți flăcăi
S-or mai potoli și ei,
Și când s-or împrăștia
C-un drăguț oi rămânea.
Sensul versurilor
O fată este curtată de mulți flăcăi, dar ea are ochi doar pentru un băiat dintr-un sat vecin. Speră ca, după ce se va mărita cu el, ceilalți admiratori să o lase în pace.