Vremuri tulburi mai trăim
Până când, Doamne, nu știm,
Am dat un necaz la spate
Și altul la ușă bate,
Tot pășim dintr-una-n alta,
Într-un ceas se schimbă viața.
În pomi nu mai cântă cucii
Și mamele fug cu pruncii,
Cu ochii de lacrimi plini
Speriați fug la vecini,
Iar bărbații-n floarea vieții
Pleacă la luptă cu toții.
Din a Raiului Grădină
S-a schimbat totu-n ruină,
Ieri erau prin iarbă flori,
Azi cenușa-i pân’ la nori,
Munca omului de-o viață
Îi făcută scrum de alții.
Dumnezeule cel Sfânt,
N-adu Iadul pe pământ,
Cu foc nu ne pedepsi,
Ce-ai zidit nu nărui,
Stinge sfada între frați,
Nu-i lăsa îndoliați,
Iar amarul de la ei
Dă-l pe apa sâmbetei.
Sensul versurilor
Piesa descrie vremurile grele marcate de război și suferință, exprimând disperarea și rugăciunea către divinitate pentru pace și protecție. Evidențiază pierderea, distrugerea și impactul asupra vieților oamenilor.