I-auziți, oameni, scripcarul
Cum se-ntrece cu dobarul
Care mai bine le spune
Ori la dobă, ori pe strune,
Dar nici eu n-oi sta pe gând,
M-oi duce cu ei să cânt,
M-oi întrece în cântare
Să placă la fiecare.
Na, scripcare, zece lei,
Dacă vrei îți mai dau trei,
De mă-mbăt îți dau și-o mie,
Dar să-mi cânți de veselie,
Că badea cu ochiu-mi face
Pe sub mână să mă joace
Și-mi mai face semn ascuns
Că nu m-o jucat de-ajuns.
Cine bea, cine petrece
De lângă noi să nu plece,
Să mai steie că avem
De băut un păhărel
Și de zis înc-o cântare,
Hai noroc și la mai mare,
Că sticla-i plină pe masă
Și toată lumea-i voioasă,
Și dacă ați obosi
Îți opri și-ți hodini
Și-un pahar ați mai ciocni.
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera unei petreceri tradiționale românești, unde muzica, băutura și dansul creează un sentiment de bucurie și camaraderie. Se celebrează viața și momentele de veselie împărtășite.