Fir uscat de busuioc,
Eu cu badea nu mai joc
Că trei zile m-o jucat
Și nimic n-am căpătat,
Numai vreo trei floricele,
Ce să fac, bade, cu ele?!.
Strigătură:
Florile se veștejesc,
Dar eu să te iubesc!.
Cumătrul din celălalt sat
Mi-o plăcut, l-am sărutat,
Ei și ce, că nu-i păcat,
Că doară nu l-am mâncat,
Iacătă-l că încă-i viu,
Am să-i dau și un rachiu.
Strigătură:
Și la joc vrea să mă ieie,
Bine că n-are femeie!.
Eu de nimeni nu mă rog,
Dacă-i joc mă duc să joc,
Zvârl cojocul cât colea
Și mă-nvârt cu cin’ mă ia,
Dau cojocul de cârlan
Celui ce mă joac-un an.
Strigătură:
Ardă-te-ar focul, cojoace,
Că nu joc cu cine-mi place,
Dar eu joc cu cin’ se-ntâmplă,
Câte-un surd cu gura strâmbă
Și n-am să pățesc nimică.
Sensul versurilor
Piesa descrie o femeie independentă care nu se lasă constrânsă de convenții. Ea își alege partenerii de joc și nu se sfiește să flirteze, chiar dacă asta înseamnă să încalce așteptările sociale.