Câtă lume ici, colea,
De mă știe cineva
Cum petrec, cum veselesc
Lângă mine îi poftesc,
Vie-ncoace și-a vedea,
Că n-au multe firea mea.
Strigătură:
Când m-oi prinde a petrece
Nu mă-ntreci să strângi vreo zece.
Pe-aici una nu-i ca mine,
Mă ține bărbatul bine,
Nesfădită și buiacă,
Că el are multă treabă,
Dar și eu am de spălat
Și mâncare tre’ să-i fac.
Strigătură:
Și-s femeie hotărâtă,
Și fac multe de-s iubită.
M-o făcut mama frumoasă,
Fire iute și bățoasă,
La cântat toată-s ca focul,
Că știu că aici mi-e locul,
Să vă fac ziua frumoasă,
Că de nu, stăteam acasă.
Strigătură:
Dar așa umblu tot satul,
Nu mă sfădesc cu bărbatul,
Cine stă pe lângă mine
Îi cânt și trăiește bine.
Sensul versurilor
Piesa descrie o femeie mândră de rolul ei în familie și în comunitate, care se bucură de viață și de petreceri. Ea își exprimă independența și mulțumirea față de viața pe care o trăiește, fiind apreciată și iubită.