Foaie verde și-o alună,
Am noroc de-o soacră bună,
Îi frumoasă și drăcoasă
Și de gură-i cam tăioasă,
Dacă-i spui ceva s-o doară
Ți-ai dat foc la valijoară.
Strigătură:
Și de nu joci cum îți cântă
Te și spală, te și zvântă.
Foaie verde trei smochine,
Cum ai da-o tot nu-i bine,
Cum o-ntorci, cum o sucești
Pe soacră n-o mulțumești,
Nu se lasă-nduplecată
Nici c-o vorbă, nici c-o faptă.
Strigătură:
Poți să-i sufli și în borș
Tot ai să ai ochii scoși.
M-o dat soacra în vileag
Că n-am oale-n prepeleac
Și nici prin blidar ulcele,
Nici lapte de pus în ele,
Dar nu știe biata soacră
Că eu nu mai am nici vacă.
Strigătură:
Și de-o lună n-am nici juncă,
Numai rachiuaș în sticlă.
Dacă o aud prin curte
Iau trei guri din sticlă iute,
Că dacă mă prinde trează
Ea îmi face capul varză,
Dar de mă supără azi
Cred c-am s-o reped în iaz
Că la câți draci în ea are
Nici înecată nu moare.
Strigătură:
Soacra mea îi de zahăr,
Cine vrea i-o dau în dar,
Îi fac cinste și-i plătesc,
Pân’ la moarte-i mulțumesc
Lui și Tatălui Ceresc.
Sensul versurilor
Piesa descrie relația tensionată, dar amuzantă, cu soacra. Versurile sunt o satiră la adresa soacrelor dominatoare și a vieții rurale, folosind un ton ironic și plin de umor.