Crenguță verde-n pădure,
Nu știi pasărea ce-mi spune?
Că ea plânge și suspină
Că-i singură și-i străină,
C-o crescut rânduri de pui,
Lângă ea niciunul nu-i,
Și când or prins a cânta
Răsuna iar pădurea.
Frunza toată se mișca,
Puișorii mi-i trezea,
I-o trezit pe toți din somn
C-o auzit glas de om,
Puii mamii, știți ceva,
Cu greu v-o crescut mama,
Eu pe toți vă dezmierdam,
Cu drag la voi mă uitam.
Și vă legănam cu dor
Ca să adormiți ușor,
Dimineața mă sculam
Și la strâns fân mă duceam,
Nu pășeam un pas ori doi
Și tot cu gândul la voi
Ca să nu pățiți ceva
Până ce m-oi înturna,
Și-apoi când v-ați ridicat
Ați luat zborul și-ați plecat,
V-ați dus în toată lumea
Și-ați uitat-o pe mama.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei mame (simbolizată printr-o pasăre) care și-a crescut puii cu greu, dar aceștia au plecat și au uitat-o. Este o metaforă despre sacrificiul matern și sentimentul de abandon.
