Tu, mamă, când m-ai făcut
Mi-ai dat tot ce ai avut,
Dar noroc nu ți-am cerut
Că nici tu n-ai prea avut,
C-o știut sufletul tău
Când ți-i bine, când ți-i rău,
Cu o casă de copii
N-aveai cui i te jeli.
Te-ai rugat, mamă, de bine,
Să nu suferim ca tine,
Și-ai vegheat la capul nostru,
Ne-ai învățat Tatăl Nostru.
– Fata mea, spune-mi de tine,
De ți-i rău, ori de ți-i bine!
– Știi, mamă, m-am măritat
Și peste om rău am dat.
– Fata mamii, fii cuminte,
Că norocul nu se vinde,
Să mănânci un sac de sare
Tot nu știi ce gânduri are!
– Oi posti și m-oi ruga
Miercurea și vinerea,
M-oi ruga de sănătate
Și iertare de păcate,
Poate Domnul s-a-ndura,
Pe toate le-a îndrepta.
Vers refren:
Of, of, mamă!
Sensul versurilor
O mamă se roagă pentru binele copiilor ei, dorind să le scutească de suferința pe care ea a îndurat-o. Fiica se confesează mamei despre o căsnicie nefericită, iar mama o sfătuiește să fie puternică și să se roage.
