Probabil viața e o fată jucătoare înrăită
Pui o sută, ea doar zece mii le scoate fericită
Și i-am zis de-atâtea ori: Astăzi e momentul meu
Ea ironic îmi zâmbește: Asta o decid doar eu.
Ce prost am fost să cred în dragoste la prima vedere
În sentimentul euforiei în continuă cădere
Asta-i la fel cum te-ai îndrăgosti într-o aparență
Aparențele înșală, dar creează dependența.
Tu ești dependența mea
Te-aș ascunde în pustiu și, apoi, te-aș căuta
Te-aș îneca în amintiri, te-aș arde, te-aș uita
Dar ești nemuritoare, dependența mea.
Ești dependența mea
Ești dependența mea
Ești dependența mea.
Cel mai puternic drog pentru un om e tot un om
Sunt plin de tine și te simt în fiece atom
Și dacă-aș ști cum e să-mi cumpăr libertatea înapoi
Aș lucra ca sclavu’-n soare sau sub cerul gol în ploi.
Stau dezbrăcat în fața ta și nu pot respira
Îmi arzi haina, pielea, carnea
Să-mi vezi inima.
Tu ești dependența mea
Te-aș ascunde în pustiu și, apoi, te-aș căuta
Te-aș îneca în amintiri, te-aș arde, te-aș uita
Dar ești nemuritoare, dependența mea.
Tu ești dependența mea
Te-aș ascunde în pustiu și, apoi, te-aș căuta
Te-aș îneca în amintiri, te-aș arde, te-aș uita
Dar ești nemuritoare, dependența mea.
Ești dependența mea
Ești dependența mea
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație toxică și obsesivă, unde naratorul este dependent de o persoană care îi provoacă suferință. El este conștient de natura distructivă a acestei dependențe, dar nu poate scăpa de ea, simțindu-se captiv și vulnerabil.