În ochii unui câine,
Privit-ați vreodată?
Și dacă da, într-înșii
Nimic n-ați observat?
Priviri duioase, blânde,
Din suflet de cățel,
Ce om își poate spune
Că e mai bun ca el?
În om găsești adesea
Cruzimi și răutate,
Un câine însă este
Izvor de bunătate.
Tu l-ai lovit cu șutul,
Deși n-a meritat,
El însă-ți linge mâna,
Spunându-ți: Te-am iertat.
De dragoste de câine,
De suflet așa mare,
Nu este om în lume,
Să poată fi în stare.
Să încercăm o clipă,
Să fim cu toții câini,
În pace și iubire trăind,
Să fim mai buni!
Sensul versurilor
Piesa celebrează iubirea necondiționată și bunătatea câinilor, contrastând-o cu cruzimea umană. Ne îndeamnă să învățăm de la câini și să trăim în pace și iubire.