O, suflet bun de negrăit,
Tu ai plecat cu întristare
Și m-ai lăsat de chin zdrobit,
De ți-am greșit îți cer iertare!
Fără să știu te-am supărat,
Dar tu ai milă și-ndurare,
De cel ce este vinovat,
De ți-am greșit îți cer iertare!
Te-ai depărtat, dar unde ești,
Lumină dispărută-n zare?
Revino de mă mai iubești,
De ți-am greșit îți cer iertare!
Mi-e dor de vorba cea dintâi,
Mi-e dor de dulcea sărutare,
O, vin’, la pieptul meu rămâi,
De ți-am greșit îți cer iertare!
Să-mi scrii frumos cum știi să scrii,
Să-nvii un suflet ce dispare,
Să-mi scrii cu drag că vei veni,
De ți-am greșit îți cer iertare!
Aș vrea din nou să te-ntâlnesc
Și tot pe-a dragostei cărare
Să-ți jur că n-am să mai greșesc,
De ți-am greșit îți cer iertare!
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund și dorința de iertare față de o persoană iubită. Naratorul își recunoaște greșelile și imploră întoarcerea persoanei dragi, promițând să nu mai repete aceleași erori.