Dar-ar naiba-n tine, dragoste,
Ce te ții mereu numai de mine,
Tu ești pentru mine-o pacoste
Și nu pot ca să mai scap de tine,
Ai venit când nici nu mă gândeam
Și-ai aprins în suflet vâlvătaie,
Nu mănânc și noaptea somn nu am
Pentru tine, dragoste bălaie!
Te-ai așezat la inimioară
Și ai făcut ca să mă doară,
Mult mi-e necaz și mi-e rușine,
Dar-ar naiba, dragoste, în tine!.
Fir-ai tu să fii de dragoste,
Și mai rău să te blestem îmi vine,
Când mai sunt atâtea suflete
Cum de mă găsești tocmai pe mine?!
Sunt atâtea alte fete-n sat
Mândre, frumoase din cale-afară,
Tocmai peste mine tu ai dat,
Dragoste, să fii mereu de-ocară!
Glumesc băieții și-au dreptate,
Iar fetele îmi râd în spate,
Dar atunci oftez și nu mi-e bine,
Dar-ar naiba, dragoste, în tine!
În drumul meu a fost odată
O dragoste nevinovată,
De-atunci oftez și nu mi-e bine
Dar-ar naiba, dragoste, în tine!
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea și regretul față de o dragoste neîmpărtășită sau dureroasă. Persoana se simte copleșită de sentimente și blestemă dragostea care i-a adus suferință.