Foaie verde bob negară,
Am primit o veste-aseară
Că Gheorghiță-al meu se-nsoară,
Că Gheorghiță-al meu se-nsoară,
Eu i-am scris tare duios
Să se-nsoare sănătos.
Și iar verde foi de prun,
Mi-a trimis ca să-l cunun,
M-am dus și l-am cununat,
Din gură l-am blestemat:
– Să trăiești, fine, cu bine
Că rupseși inima-n mine!.
Să trăiască și fina
Că ea mi-a rupt inima,
Și iar verde lozior,
Să te-nsori de nouă ori,
Să te-nsori de nouă ori,
Și să faci nouă feciori,
Când or fi de vârsta ta
Ei să-ți rupă inima,
Ei să-ți rupă inima
Cum ai rupt-o tu pe-a mea.
Sensul versurilor
O femeie află că fostul ei iubit se căsătorește cu altcineva. Rănită și trădată, ea participă la nuntă și îl blestemă să aibă o viață plină de suferință, similară cu durerea pe care i-a provocat-o.