Afară plouă și tună
I. Afară plouă și tună
A mea inimă nu-i bună
Auzit-am maică eu
Că se-nsoară neica-l meu mai
Auzit-am măicuța
Că mi se-nsoară Gheorghiță
II. Mă duc măicuță din sat mai
Să nu-l mai văd însurat mai
Că tu n-ai vrut să mă dai mai
Lângă tine să mă ai mai
Tu n-ai vrut măicuța mea
Și mi-ai stricat dragostea mai
III. Plâng măicuța și suspin
La inima mea-i venin
Plâng florile din grădină
Că și lor le este milă
De la tine n-oi pleca
N-are cine le uda mai
IV. Le-oi uda măicuța eu mai
Tot plângând de doru’ tău mai
M-oi duce și le-oi săpa /
Și cu lacrimi le-oi uda mai /
Lacrimile-or fi sărate /
S-or usca florile toate / bis
Sensul versurilor
O fată suferă din dragoste deoarece iubitul ei se însoară cu altcineva, iar mama ei nu a fost de acord cu relația lor. Ea își exprimă durerea și intenția de a pleca, plângând și jelind soarta ei.