Ți-ai uitat, neică, dragostea noastră.
I. Ți-ai uitat, neică, dragostea noastră
Când scuturam nucile pe coastă
M-ai ținut, neică, pe mâna ta
M-ai mințit că mă ceri la mama
Și mi-ai spus că-mi cumperi o basma.
II. Multe zile de atunci au trecut
Tu la mama nu m-ai mai cerut
Nici basma nu mi-ai mai cumpărat
M-ai iubit o zi și m-ai lăsat.
III. Nu ți-e teamă, neiculit-al meu
Că-ntr-o zi te bate Dumnezeu
Că mama pe mine doar mă are
Se uită la mine ca la soare
Că mama pe mine doar mă are
Și mă ține-n casă ca o floare.
IV. De ce i-ai luat, mami, soarele?
Și mie mi-ai scurtat zilele?
Plânge mama că tu ești de vină!
Că i-ai rupt garoafa din grădină!
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și durerea unei fete părăsite de cel pe care îl iubea. Ea se simte trădată și își găsește consolare doar în dragostea mamei sale, care suferă și ea din cauza acestei pierderi.