Aseară, când ne despărțeam, aseară,
Tot mai era un pic de primăvară
Și-acum aruncă ochii pe fereastră,
A viscolit pe despărțirea noastră.
Depărtarea s-a-nmulțit cu alb de moarte,
Departe s-a făcut foarte departe.
Și ninge între noi ninsoare mare,
Ninsoare de sfârșit de calendare.
REFREN:
Nici nu mai știu de-i noapte, sau e ziua.
E doar ninsoarea noastră de adio, adio.
Mai latră undeva de frig un câine
Dar tu ce faci în ziua, fără mâine?
De fapt, de ce te-ntreb când eu din mine,
Mi-am interzis să știu de-i rău sau bine.
Și a venit ninsoarea alb-albastră
Să parafeze totul cu dezastru.
Să iasă lupii, agenții foamei sure,
Din fiecare palcuri de pădure.
REFREN (x2):
Nici nu mai știu de-i noapte, sau e ziua.
E doar ninsoarea noastră de adio, adio.
Adio, adio.
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri, folosind metafora iernii și a ninsoarei pentru a ilustra răceala și finalul unei relații. Protagonistul se simte pierdut și dezorientat, incapabil să mai distingă între bine și rău, fiind copleșit de sentimentul de adio.