Mă zidește, Doamne, din lumină!
(09. 03. 2014).
Mă zidește, Doamne, mă zidește iară’!
Nu lăsa ce-i bun din min’ să piară!
Tu, degrab’ îmi smulge neputința,
și zidește în sufletu-mi credința!
Mă zidește, Doamne, din Lumină!..
Sete îmi e, să-mi pui la rădăcină!.
Mă zidește, Doamne, mă zidește iară’!
Nu lăsa ce-i demn din min’ să piară!
Tu, îmi smulge teama, lașitatea
și zidește în sufletu-mi dreptatea!
Mă zidește, Doamne, din Lumină!..
Dor îmi e, mă șterge de rugină!.
Mă zidește, Doamne, mă zidește iară’!
Nu lăsa ce-i cald din min’ să piară!
Tu, îmi smulge lacrima, tristețea
și zidește în sufletu-mi blândețea!
Mă zidește, Doamne, din Lumină!..
A mea mamă plânge și suspină!.
Mă zidește, Doamne, mă zidește iară’!
Nu lăsa ce-i sfânt din min’ să piară!
Sensul versurilor
Piesa este o rugăciune către divinitate pentru transformare și purificare. Vorbitorul își dorește să fie zidit din lumină, să i se înlăture neputințele, teama și tristețea, și să fie umplut cu credință, dreptate și blândețe.