Pe tine nu te pot iubi,
Oricât mi-ar cere inima,
Nu te primesc în viața mea,
Pentru că eu nu pot uita
Că tu ești și rămâi mereu
Soția prietenului meu.
Pe tine nu te pot iubi,
Oricât de mult aș vrea s-o fac,
N-o să-i fiu inimii pe plac,
O las să-ntrebe și eu tac,
Tu ești răspunsul cel mai greu:
Soția prietenului meu.
Pe tine nu te pot iubi,
Chiar de-am să lupt cu dragostea,
Nu vreau să mint pe cineva,
Căci de-aș minți, m-aș rușina
Și n-aș putea să mai fiu eu
În fața prietenului meu.
Pe tine nu te pot iubi,
Oricât mi-ar cere inima,
Nu te primesc în viața mea,
Pentru că eu nu pot uita
Că tu ești și rămâi mereu
Soția prietenului meu.
Știu pentru ce tresari de dor
Când ne-ntâlnim întâmplător
Și știu de ce-mi zâmbești mereu
Am înțeles, dar nu te-ascult
Rămâi ce ești, nimic mai mult:
Soția prietenului meu
Nimic mai mult…
Sensul versurilor
Cântecul exprimă conflictul interior al unui bărbat care este atras de soția prietenului său, dar refuză să acționeze asupra acestor sentimente din loialitate și respect. El recunoaște atracția reciprocă, dar alege să păstreze integritatea prieteniei sale.