Of, dulce și amar destin,
De ce poate să fie,
Un așa mare chin
Când dragostea vorbește.
Într-un nor și fum senin
Când dragostea adevărată
Este o limbă, pe care
Și surzii o pot auzi.
Și orbii o pot vedea,
Dar pe care noi, oamenii
O putem doar simți,
E ca și febra, nu le putem stăpâni.
Este ca un zâmbet
Și o abilitate, care
Ne dă speranța de a merge
Prin conflicte împreună.
Este ca o poveste străveche
Care pentru toți o să fie
Întotdeauna una nouă,
Acela este sentimentul.
Cel mai măreț, și cel care face minuni
Care făurește oameni noi
Și creează cele mai mari valori
Este un joc ciudat.
E un lucru profund
Că descoperi în tine
O nebănuită bogăție, tandrețe și duioșie
Care marchează triumful imaginației.
Nu întreba niciodată
cât trebuie să faci,
Ci doar ce trebuie să faci
Este un joc în care amândoi câștigă.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura complexă și contradictorie a dragostei, descriind-o ca pe un destin dulce-amar. Dragostea este prezentată ca un sentiment profund și transformator, capabil să aducă atât bucurie, cât și suferință, dar și să dezvăluie bogăția interioară a individului.