Maria Gospodin – Iubirea

Iubire, dragă iubire,
Ce dor îmi e de tine.
De ce m-ai lăsat?
Spune-mi, de ce ai plecat?
De când eram eu mică
Și eram tot pitică,
Tu erai mare cât un dulău
Și mereu ai fost rău!
Ți-am spus care e visul meu,
Vreau doar să călătoresc
Toată vara, primăvara,
Soarele mă va urma.
Toată iarna, până-n toamnă,
Iar în boxe muzica va urla.
Dimineața până seara,
Vreau doar să călătoresc.
De la mare-n toată țara,
Cu mașina mea și iubitul meu,
Fiindcă așa vreau eu!
Vreau la munte, uite-așa!
De ce, iubite, m-ai mințit?
Cine te-a orbit?
De ce m-ai înșelat?
Asta a pus capac!
Eu mi-am găsit pe altul,
Să știi!
Din cauza ta eu nu voi plânge,
Gata, îmi ajunge!
Deși te-am iubit,
Tu nu m-ai ochit
Și m-ai uitat.
Acum mă urăști
Și eu te urăsc.
Nu te mai iubesc ca la-nceput,
Dragul meu, tu asta n-ai știut!

Sensul versurilor

Piesa exprimă dezamăgirea într-o relație eșuată și dorința de a merge mai departe. Protagonista își amintește de momentele frumoase, dar și de trădarea partenerului, hotărând să își urmeze propriul drum și să nu mai sufere.

Polizorul de Strofe
Versuri corectate și adăugate de: Polizorul de Strofe

Lasă un comentariu