Steaua-n cer s-apus
Cu ciudii di buni,
Steaua-nghilucești
Și-a laolui li-grești
Ca aza Harditza,
Pera Nistapsita,
Vergura Maria
Lu-amintă Mesia.
Magli li-baga oara
Și-nchinescu tr-oara
Nu vor dip să-și șeadă
Vor Hristolu s-vadă.
S-cara loara calea
Natlu ia-lea, ia-lea
La Nisu intrară
S-li înclinară.
Cu dhoara museati
Tra Hristolu toati
Și-cathi un s-hirseasti
Cu iti s-lu measti.
S-ahtari haraua,
S-na hiba și-a noaua,
Tris di tu giunami,
Pina tu-ausami!
Aza-n apiri a noaua
Aza n-apiri a noaua
Domnului Iisus-Hristolu
Vrut Mesia cu haraua
Domnului Iisus-Hristolu.
Di-una Vergura-amintat,
Domnului Iisus-Hristolu
Și cu lapti împrumutat
Domnului Iisus-Hristolu.
Tu spargini lu-nfășara,
Domnului Iisus Hristolu,
‘Mbrata-l loara s-lu basara
Domnului Iisus-Hristolu.
Ca unu sclav își și-nclina
Domnului Iisus-Hristolu
Și-di-amaratii El n-aspila
Domnului Iisus-Hristolu
Sensul versurilor
Colindul descrie momentul nașterii lui Iisus și închinarea magilor. Ei călăuziti de stea, îl găsesc pe Hristos și i se închină cu daruri, recunoscându-l ca Mesia.