Noapte de noapte mă gândesc la tine
Fără tine nu pot rezista, te rog iubirea mea
Nu pleca
Fără tine nu trăiesc
Și simt că înnebunesc
Te iubesc la nebunie
Parc-ar fi o bucurie
Ai plecat, nu te-ai mai întors
Fără tine viața mea nu are niciun rost
Am trăit o aventură nebună
Dar vreau să mă iei de mână
În seara aceasta, vreau acum
Te rog iubirea mea
Te iubeeeesc!!! Fără tine simt că nu trăiesc
Te văd, vii și pleci nevăzut de știut
Apoi plec eu și te las
Ca o rază de soare ce merge la mare
Dar se ascunde în munți
În munții cei cărunți
Ca o oază ce adie viața de ninsoare
Prietenia e bună, dar e și nebună
Dragostea e rea
Nu poți scăpa de ea
Înșelăciuni, minciuni, feste și nebunii
În dimineața sfintei Marii
Îmi arăți dovada că mă iubești
Și simți că dorești
Eu nu-ți zic nimic,
Am tăcut, am fost timidă
Ca și o omidă
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unei persoane care suferă după o iubire pierdută. Ea își amintește de aventura trăită împreună, dar se confruntă cu durerea despărțirii și cu sentimentul că viața nu mai are sens fără persoana iubită. Versurile explorează complexitatea relațiilor, oscilând între bucurie și disperare.