Supărat ca mine nu-i
Numai puiul cucului
Când îl lasă mama lui
În mijlocul codrului.
Golășel și fără pene,
Ar zbura și rău se teme,
Ar zbura să nu mai vină
Că-l crește mamă străină.
Stâmpără-mi, Doamne, dorul
Cum se-astâmpără codrul
Când plouă peste dânsul,
Și prinde-a cânta cucul.
De jelea traiului meu
Plâng pietrele pe părău,
Păsările-n cuibul său,
Păsările-n cuibul său.
Că de-atâta dor ce duc
‘Gălbenesc ca frunza-n nuc
Și de-atâta dor ce trag
‘Gălbenesc ca frunza-n fag,
Că niciun dor nu-i mai greu
Ca dorul de satul tău.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un sentiment profund de dor și tristețe, comparând suferința cu cea a unui pui de cuc abandonat. Vorbitorul tânjește după satul natal și simte o durere atât de mare încât chiar și natura pare să empatizeze cu el.