Măieran cu creanga deasă,
Zis-o badea că mă lasă.
Și-o umblat cât o umblat,
Și tot la mine-o-nturnat.
M-a găsit șezând pe vatră.
– Bun găsit, mândră lăsată!.
– Măi mândruț, mândruțiule,
Nu-mi trebui, drăguțule!.
Că eu-s rujă înflorată
Nu mă las de tin’ purtată.
Că tu ești ca pasărea
De pe-o creangă pe alta.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație tumultoasă în care bărbatul amenință cu despărțirea, dar se întoarce mereu la femeie. Femeia își afirmă independența și refuză să fie tratată ca o opțiune.