Sub un plop, într-o vâlcea
Ședea badea și jelea,
Săracă, inima lui
Îi ca frunza plopului.
Când o bate-un pic de vânt
Frunza cade la pământ,
Când o bate și când stă
Frunza se tot clatină.
Taci, bade, nu mai jeli
Că ce-o fost n-a mai veni,
Taci, bade, nu mai ofta
Că ce-o fost n-a înturna.
La-nsurat și la iubit
Omul nu trebe’ silit,
Că-nsuratul nu-i cum crezi
Ca să cumperi și să vezi,
Că-nsuratul nu-i tocmeală
Să cumperi și să vinzi iară.
Sensul versurilor
Piesa exprimă tristețea și dezamăgirea unui bărbat (badea) care suferă. El este comparat cu o frunză de plop, fragilă și vulnerabilă. De asemenea, abordează tema căsătoriei forțate și ideea că dragostea și căsnicia nu pot fi impuse.