Și-am trecut, lume, prin tine
Și-am aflat ce-i rău, ce-i bine,
Și-am trecut, lume, prin ceață
Și-am aflat ce-i bine-n viață.
Și-am învățat a doini
Lângă glasul ceterii,
Și-am cântat dor legănat
Tot din suflet adunat.
Dorul mi l-am semănat
Cu florile într-un strat
Și tot flori or înflori,
Dorul nu s-a veșteji,
Și cât o fi lumea lume
Doru-i dor și dor rămâne.
Sensul versurilor
Cântecul reflectă asupra experiențelor vieții, atât bune, cât și rele, și asupra descoperirii a ceea ce este important. Dorul este prezentat ca un sentiment constant și etern, înrădăcinat adânc în suflet și în tradiție.