După deal răsare luna,
De la mândre viu acuma,
Dac-ar ști muierea mea
Ușa nu mi-ar descuia,
Dar muierea mea-i prostuță
Intru-n cas’ și mă desculță,
Și-mi uscă obielele,
Și-mi blesteamă mândrele.
– Tu muiere, tu muiere,
Ce ai cu mândrele mele?
Că ele n-au nimic cu tine,
Ele mă-ndrăgesc pe mine.
Cu mândrele stau o noapte,
Cu tine-s până la moarte,
Cu mândrele stau o seară,
Cu tine duc viața-amară,
Cu mândrele stau un ceas,
Cu tine trag la necaz.
Sensul versurilor
Cântecul descrie un bărbat care preferă compania amantelor sale, argumentând că, deși relațiile cu ele sunt trecătoare, căsnicia sa este o sursă constantă de nefericire. El își exprimă regretul față de viața alături de soția sa, comparând-o nefavorabil cu momentele petrecute cu amantele.