Tu, mireasă cu cunună
Se cunoaște că-i fi bună,
Că nici mă-ta n-o fost rea
De te-o făcut frumușea.
– Ai, măicuță, nu ți-i jele,
Mi-ai ales hainele mele,
Le-ai mutat în altă ladă,
Gândești că nu ți-am fost dragă?.
– Ba mi-ai fost, draga maicii,
Dar așa-i rândul fetii
Că să-și lase părinții
Să se ducă la alții.
Soacră mare, ieși în prag,
Să vezi tinerii cu drag
Și le dă turtă cu miere
Să trăiască cu plăcere,
Și le dă turtă cu mac
Să trăiască tot cu drag.
Sensul versurilor
Cântecul descrie momentul despărțirii miresei de părinți în ziua nunții, evidențiind emoția și tradițiile legate de acest eveniment important. Versurile subliniază atât bucuria noii etape, cât și regretul despărțirii de familie.