Prin grădini umblă un zvon
Că și dorul este om,
A miroase ca un pom
Și-i e numele Ion.
Umblă-n sus și umblă-n jos,
Ion e nume cu folos,
Că-i e Ion ori că e dor,
Tot un drac folositor.
Când prinde boii la jug
Ion iese primul la plug
Și dă ochii roată, roată,
Ion e primul la postată.
– U, hu, măi Ioane, măi,
Merge lucrul, merge?
Sensul versurilor
Piesa evocă o imagine idilică a vieții rurale tradiționale, unde munca câmpului este strâns legată de identitatea și numele 'Ion', sugerând o legătură profundă cu pământul și tradițiile.